Celebritati cu origini in Romania
Inginerul
Mihai Rogai impartaseste de 25 de ani drama emigrantilor romani.
Fara a fi insa un ratacitor, Mihai a ajuns un pribeag. Din fericire nu
unul politic, ci economic, care- si permite macar o data pe an sa- si
potoleasca dorul de tara. Un pribeag care nu- si uita radacinile si ale
carui vise se petrec intotdeauna in Romania. Spre deosebire de alti
dezradacinati din emigratia romaneasca, Mihai Rogai nu- si calomniaza
propriul popor, nu- l dispretuieste. Stie si simte ca, daca ar face- o, e
ca si cum i- ar da o palma mamei sale. Exilul sau emigratia nu i- au
schimonosit sufletul, dimpotriva. De departe, din Germania, Mihai Rogai
continua sa fie roman si intelege sa- si apere dupa puterile sale
obarsiasi vatra, in timp ce cativa sclifositi autointitulati oameni de
cultura se chinuiesc s- o spurce.
Lui
Mihai Rogai nu-i este rusine ca este roman. De aceea, intre Mihai Rogai
si alti romani din strainatate care incearca sa-si uite limba, se
autoizoleaza si isi boteaza copii cu nume de import, este o distanta ca
de la zenit la nadir.
Cartea
de fata nu este una a unui „specialist”. A unui scriitor care traieste
de pe urma condeiului. Cu toate acestea este remarcabila. Cu ravna si
acribie, Mihai Rogai a rascolit bibliotecile europene, iar acum ne
supune atentiei zeci de celebritati mondiale care au ascendenta
romaneasca. Va las placerea sa le descoperiti singuri, dar merita
precizat ca Mihai Rogai a fost primul care a scris despre originea (si)
romana a Maicii Tereaza, a Winonei Ryder, sau a actorului Adrian Zmed, a
celebrului muzician si interpret Art Garfunkel, il readuce in atentia
opiniei publice pe Edouard de Max, unul dintre cei patru actori romani
societari ai Comediei Franceze (alaturi de Jean Yonnel, Elisabeth Nizan –
nascuta Elisabeta Saineanu –, si Maria Ventura) sau pe violonistul,
compozitorul si dirijorul de muzica de film Carli Elinor, care a compus
si compilat muzica la varianta originala a filmului lui Charles Chaplin
„Goana dupa aur”. Tot Mihai Rogai i-a „redescoperit” pe Petre Cristea,
castigator al Raliului Monte-Carlo si pe Henri Negresco, cel care a
construit celebrul hotel Negresco de pe Riviera Franceza.
Pe
langa genii romanesti universal recunoscute, precum Henri Coanda,
Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu sunt si o pleiada de alti
romani remarcabili in domeniul lor de activitate, poate cu nimic mai
prejos decat cei mai-inainte mentionati, dar care nu au atins nivelul
recunoasterii mondiale din diverse motive. Un exemplu concludent in
acest sens ar fi bioeconomistul Nicholas Georgescu-Roegen, care a fost
primul om de stiinta care a atras atentia, prin lucrarea sa Legea
entropiei ?i procesul economic (1971), asupra faptului ca dezvoltarea
economica, tehnologica si stiintifica a omenirii nu rezolva problemele
de mediu ambiant, ba din contra (“enunta si dovedeste ca rezolvarea
problemelor de mediu sunt strâns legate de progresul stiintific,
tehnologic si informatic al societtii omenesti, dar numai existenta
progresului generalizat al omenirii nu poate rezolva, de la sine,
problemele ecologice create de oameni si de dezvoltarea lor”).
Aceste
idei ale lui nu au fost acceptate la vremea respectiva, insa astazi
stim cu totii ca el a avut dreptate. In loc sa-i fie acordat premiul
Nobel, s-au gasit altii, mai tarziu, care sa se impauneze cu rezultatele
cercetarilor lui. El a murit fara ca omenirea sa-si exprime
recunostinta fata de semnalul de alarma tras, nedreptatea continua si
astazi.
Citind
cartea, veti descoperi ca avem nu mai putin de alti 5 oameni de stiinta
romani remarcabili, care au fost vaduviti de acordarea premiului Nobel,
din invidie, din dispret fata de o tara mica sau din alte motive. In
primul rand se poate mentiona aici fizicianul Nicolae Proca,
descoperitorul mezonilor, unul dintre cei mai importanti fizicieni
teoreticieni ai secolului XX si care a creat în Franta scoala de fizica
teoretica nucleara. Din cauza ca fizicianul de Broglie (laureat al
Premiului Nobel pentru fizica) il ura pentru ca i-a demontat si
contrazis tezele despre teoria ondulatorie a luminii, rezultatele
cercetarilor lui au fost minimalizate, japonezul Hideki Yukawa primind
Premiul Nobel pentru descoperirea mezonilor in anul 1949 (lucru pe care
Proca l-a demonstrat inca din anii ´30!).
In
al doilea rand mai putem mentiona pe fiziciana si chimista Stefania
Maracineanu, descoperitoarea in anii ´20 a radioactivitatii artificiale,
descoperire pentru care Premiul Nobel l-au primit so?ii Irène ?i
Frédéric Joliot-Curie, in anii ´30.
In
al treilea rand pe fizicianul Stefan Procopiu care calculeaza în 1913
momentul magnetic molecular (magnetonul Bohr-Procopiu), cu doi ani
înaintea fizicianului danez Niels Bohr, Bohr primeste pentru aceasta
Premiul Nobel in 1922. Procopiu nu primeste nimic.
In
al patrulea rand, doctorul Nicolae Paulescu, inventatorul si
descoperitorul insulinei în 1921, lucru care il anunta intr-o revista
franceza de specialitate, cu 10 luni înainte ca doctorii canadieni Fr.
Grant Banting si Ch.Herbert Best sa anunte ei descoperirea insulinei.
Doctorii Banting si Best primesc Premiul Nobel, Paulescu, nu.
In
al cincilea rand, Gogu Constantinescu, inventatorul sonicitatii,
stiinta transmiterii energiei mecanice prin vibratii în corpurile fluide
sau solide, inventie care e folosita in cele mai diverse domenii (de
exemplu schimbatorul de viteze automat pe baza convertorului de cuplu
sonic, motorul Diesel cu injector sonic, etc).
Sigur
ca autorul nu doreste declansarea celui de-al Treilea Razboi Mondial
pentru ca sotii Joliot-Curie au luat Premiul Nobel in locul Stefaniei
Maracineanu, dar nici nu putem trece sub tacere toate aceste nedreptati
facute unei tari mici, care in decursul istoriei de multe ori a fost
calcata in picioare si desconsiderata. Macar cu vorba sa ramanem.
Pe
langa acesti remarcabili oameni de stiinta nedreptatiti, autorul ne
aduce aminte si de cei “uitati”,o alta categorie: sopranele Florica
Cristoforeanu, Maria Cebotari, Virginia Zeani, de regizorul Jean
Negulesco, un nume mare la Hollywood si multi altii.
De
fapt, cartea lui Mihai Rogai este o pledoarie pro-Romania. Demonstreaza
ca nu suntem acei tigani sau „Talharii Romei”, ci, prin reprezentantii
sai de frunte, Romania poate sta mandra alaturi de celelalte mari puteri
culturale ale lumii. Ca nu suntem cu nimic mai prejos decat ceilalti
europeni, dar ca „nu stim sa ne vindem marfa”.
Evident
ca o astfel de carte poate si trebuie sa stea, cu mandrie, la loc de
cinste in biblioteca oricarui roman, mai ales daca este un pribeag,
pentru a-i incalzi sufletul. Cred insa ca un astfel de volum ar trebui
publicat in limbi de circulatie mondiala, chiar de catre Ministerul de
Externe. Nu putem sa schimbam imaginea Romaniei doar cu tigani virtuosi
sau fotbalisti, ci prin asumarea acestor celebritati carora, ca si lui
Mihai Rogai, nu le-a fost rusine ca-s romani.
O carte fascinanta, scrisa cu inima si cu certa valoare academica.
La mai multe realizari, Mihai, frate pribeag!
Florian Bichir
Jurnalist si Membru al Colegiului C.N.S.A.S.
.jpg)
.jpg)
